Cartea de faţă, Sfera de foc, carte care construieşte în cele din urmă adevarata paletă a obsesiilor poetului ieşean – premiat de Academie şi recunoscut şi internaţional de breaslă –, cu trimiteri clare spre zodia elementelor de bază ale universului reprezintă o antologie licircă, una care pune în vedere în mod deosebit preocuparea poetului pentru tema luminii, prezentă în multiplele ei forme; a luminii care, înconjurând natura în ansamblui ei – umană, vegetală, cosmică, astrală – se arată sub forma sferei. Metafora sferei, întâlnită în lirica lui Emilian Marcu arată dimensiunea către perfecţiune spre care tinde poetul, iar dacă urmărim multe din poemele din acest volum vom vedea că această perfecţiune este identificată, nu doar în alegerea tematică, ci şi în tipul de discurs, de alegere a expresiei poetice, de o rostire curată, muzicală, aşa cum numai la adevăraţii meşteri şi făuritori ai sunetului găseşti. În fond, poetul ştie că rezonanţa muzicală, curată, cea generatoare de o geometrie anume a sunetului, participă în cele din urmă la construcţia unei aure de lumină, aşa cum în reprezentările iconografice personajele angelice luminează, prin muzica şi veştimente, spaţiul divin.